H.D. Hartmann: „Familia este o valoare fundamentală a visului american. Resursa biologică pentru visul american a expirat”

Într-o ediție transmisă live de Gândul, analistul politic și profilerul H.D. Hartmann a făcut o analiză profundă a visului american și a vorbit despre societatea americană de la începuturile sale până în prezent. Urmăriți aici, integral, emisiunea lui Marius Tucă

Hartmann a discutat despre evoluția „visului american” în mai multe etape, subliniind impactul imigrației și al condițiilor socio-economice.

În primul rând, Hartman menționează că imigrația a crescut semnificativ în secolul XIX, când Statele Unite au devenit un magnet pentru cei săraci din Europa, în special din Irlanda, Germania și Sicilia. Această perioadă a fost marcată de o migrație masivă din cauza crizelor economice din Europa, cum ar fi criza cartofului din Irlanda.

Analistul a subliniat că înainte de 1860-1870, emigrarea era limitată, populația fiind predominant formată din protestanți europeni. Aceștia erau împărțiți în clase sociale distincte: aristocrația bogată și clasa muncitoare, cu o clasă de mijloc foarte mică.

„După aceea vine elementul marii emigrații, unde de fapt vine sărăcia, sărăcimea din Europa. Vin ăia atât de săraci în 1870-1890. Domnule, și vin toți săracii din Irlanda, criza cartofului din Irlanda.  După aceea este emigrația nord-europeană este marea imigrație centrală-europeană și unde practic Sicilia se golește. Germania își trimite din landurile sărace, își trimite foarte mult săraci, ei formează ceea ce noi spunem astăzi baza visului american.”, a declarat Hartmann.

H.D. Hartmann, despre visul american: „Durează cam până în 1980”

H.D. Hartmann a discutat despre conceptul visului american, subliniind că acesta a fost asociat cu muncă cinstită și valori morale comune, care au permis oamenilor să creeze un confort pe care nu l-ar fi putut avea în țările lor de origine. El afirmă că această viziune a durat până în 1980, o perioadă considerată fertilă pentru America, marcată de două războaie mondiale și ascensiunea sa ca superputere.

„Muncești cinstit, muncești o viață pentru copiii tăi, tu vei fi sărac, dar visul american însemna a fi înconjurat de oameni care au aceleași percepte morale, religioase, profesionale, credințe, tradiții pentru a-ți crea propriul tău confort, pe care în țara ta de origine, în lumea ta de origine nu ai putut să-l faci. Acest vis durează cam până în 1980. Este o perioadă fecundă pentru America. Se creează marile valori fundamentale ale Americii. Este perioada în care se trece prin două războaie mondiale, se ajunge la supra-puterea americană. Este perioada în care se consideră că bomba atomică americană este mai morală decât cea sovietică, știindu-se foarte clar că folosirea unei bombe atomice este la fel de imorală de orice parte ai privi a baricadei.Visul americană a creat America mare. Pentru că a dat imperialism Americii, America era imperială.”, a afirmat Hartmann.

Analistul a continuat prin a sublinia impactul profund al familiei asupra societății americane, plasând-o ca valoare fundamentală.

 „În America te duceai și nu mureai de foame munceai și nu mureai de foame, îți plăteai taxele, polițistul când îl chemai, în două minute era la ușa ta, nevasta stătea acasă, copilul se ducea la școală.  Familia a fost  valoare fundamentală și pentru bine și pentru rău, pentru că familia, de exemplu, cea italiană, a stat la baza marii mafii italiene și astăzi este la fel.”, a continuat analistul.

H.D. Hartmann: „America a dus cam șaizeci de războaie”

Hartmann a subliniat că, după Al Doilea Război Mondial, a avut loc un proces numit „melting pot” în care diverse infuzii religioase și etnice s-au unit sub ideea visului american de pace mondială. Totuși, el sugerează că America nu a fost o națiune tocmai pașnică.

„ După Al doilea Război Mondial are loc ceea ce noi numim melting pot. Marile infuzii religioase că sunt creștine, neoprotestant, musulmane și marile infuzii etnice se adună în numele visului american de pace mondială care este de fapt de dominație mondială. Repet, s-ar putea să greșesc, dar  din 1945 până astăzi, America a dus cam șaizeci de războaie, deci n-a fost o țară pașnică în sensul unei țări care să nu se ducă dacă e nevoie.”, a subliniat Hartmann.

Sfârșitul visului american

Analistul a discutat despre deteriorarea visului american, subliniind impactul ideologiilor economice și al schimbărilor sociale. El afirmă că „nulitățile intelectuale” din universități au influențat teoria economică, provocând o distrugere a ideilor economice fundamentale. Analistul a afirmat că resursa biologică care a susținut visul american timp de 60-70 de ani a expirat, indicând o criză profundă în valorile și structurile economice care au definit această idealizare a Americii.

„Și ce s-a mai întâmplat au apărut nulitățile, nulitățile intelectuale care au apărut în universități și au început cu teoria economică. În primul rând au distrus ideile economice, le-au spus că nu mai este bine să folosești mașină pe benzină, în 1970 în SUA se vorbea nu despre  încălzirea globală, ci despre răcirea globală.  Prin 2002-2005 a apărut această teorie a economiei, că noi trebuie să nu mai consumăm și când au fost întrebați economii respectivi, bun, nu mai consumăm, mai și producem, că dacă nu mai consumăm, nu mai producem. Și dacă nu mai producem noi ce facem? Problema este că resursa biologică pentru acest vist american care a stat 60 de ani, 70 de ani a expirat.”, a conchis analistul.